Eu m-am luptat cât am putut
Și-am dus-o așa cu rău, cu bine, —
Mă știe Domnul și pe mine
Cum am făcut de te-am crescut
Și câte nopți n-am petrecut
Gândindu-mă la tine!.
Și știi… necazu-i partea mea!
Destul m-a bântuit năpasta…
Ehe, dacă-mi trăia nevasta
Noi nu eram să fim așa;
Dar ce să faci când Domnul vrea…
Așa-i viața asta!.
Tu vezi… la noi în sat e greu,
Mai bine du-te… lumea-i mare
Apucă și tu vreo cărare
Și să te-ndrepte Dumnezeu,
De unde știi norocul tău
Din care colț răsare? ….
Din deal un cântec trăgănat
Se lasă liniștit în vale
Și George se oprește-n cale,
Oftând, se uită peste sat
Și-apoi se duce-ngândurat
Cu doina lui de jale.
Bătrânul stă pierdut în prag
Privind la cel care se duce.
Întinde brațul să-l apuce
Dar vrerea lui se pierde-n vag…
— O, Doamne, fii de-acum toiag.
Ajută-i, Sfântă Cruce! …
Sensul versurilor
Un bătrân își îndeamnă nepotul să plece din sat în căutarea unei vieți mai bune, reflectând asupra greutăților vieții și sperând la un viitor mai bun pentru el. Cântecul exprimă un amestec de tristețe, speranță și acceptare a destinului.