Yenic – Sentimente Pierdute

Încep cu o poveste tristă și-o lume nebună-n care.
Oamenii-și găsesc fericirea în bunuri materiale.
Am uitat să mai zâmbim, suntem imuni la sentimente.
Viața ar fi mai frumoasă dacă n-am sta să căutăm defecte.
Când ești bun ești luat de prost, când ești indiferent rănești.
Oare să fie ăsta motivu’ pentru care ajungi să detestezi?
Multă lume mă întreabă de ce-s așa închis în mine.
Pentru că tot ce am pe suflet dau din mine, pun pe file.
Degeaba cauți afecțiune când nimeni nu-ți oferă.
Atâtea c***i pe cap, nu pot pune capu’ pe pernă.
Prea multe probleme, prea multe c***i care te apasă.
C-ai fugi departe, da-s ca și moartea, că nu te lasă.
Iartă-ne, Tată, că poruncile le-am încălcat.
Tristețea o simțim zi de zi, de fericire-am cam uitat.
În lupta cu viața nu încerca să trișezi.
Poate c-o să câștigi pe moment, dar la final pierzi.
Am eșuat de multe ori încercând să mai schimb filmu’.
Și aveam la cartonașe de parcă eram arbitru’.
Toți aveți zâmbet frumos, da’ e doar la suprafață.
Dacă aș vedea în interior aș da de strat de gheață.
La întrebarea „cum te simți?” răspundeai mereu „sunt bine”.
Doar tu știai ce se afla în spatele acestor cuvinte.
Dacă-ți dorești fericire nu o căuta, creeaz-o.
Că mereu după-o inimă blândă, se ascunde-un haos.
………………
Toți te-ar ataca din părți, iar tu nu ai apărare.
Că s-ar băga în viața ta, ți-ar lua și-ultima suflare.
Sunt curioși de viața ta, de parcă n-au viață personală.
Cum a intrat în viața ta, gândește-te c-așa și pleacă.
Dacă tac în fața multora, nu înseamnă că sunt prost.
Am fost educat să nu-mi pun mintea cu cei ce-au cedat nervos.
Obișnuit să-i înghiți pe toți, nimeni nu te-nțelege.
Ai un suflet prea cald, dar pe exterior ești rece.
Munceam de la 16 ani ca să-mi câștig propriu leu.
Ai mei îmi ziceau „copile, banu’ se câștigă greu”.
Da’ așa e omu’, nu-nvață până ce nu dă cu capu’.
Poate azi sau mâine de-un perete sau de altu’.
Simțeam că nu am putere ca să lupt mai departe.
Iar Dumnezeu mi-a trimis un scut ca apărare.
Am înțeles într-un final că omu’ poate ca ființă.
Să treacă peste toate cât timp are voință.
Tot timpul am crezut că am dreptate și că le știu pe toate.
Și nu i-am crezut pe cei care și-au dus singuri crucea-n spate.
Diferit de restu’ lumii, nu pun baze-n vorbe goale.
Deghizați în chip de înger, stau demoni gata s-omoare.
Rațiune, pasiune, iubesc ceea ce fac.
Ai fi prea prost să crezi că din asta-mi vin bani în buzunar.
Mi-am dorit ca să cresc mare, nu-mi puteam imagina.
Mi-au zis „ai grijă ce-ți dorești” că-ntr-o zi se va-ntâmpla.
………………….
În oamenii falși mi-am pierdut încrederea de mult.
N-am uitat că și diavolu’ a fost un înger la-nceput.
Am căutat mereu un loc cu liniște și libertate.
Iar locu’ ăla sigur e în viața de după moarte.
Am încercat să fac ordine printre sentimente.
Nu poți fenta inima atâta timp cât ea le vede.
Am pierdut prea mult timp căutând soluții la probleme,
Soluțiile-s la Dumnezeu că El mă are-n veghe.
Mereu în viață mi-am dorit să fac ceea ce-mi place.
Că nu ai cum să placi un lucru care nu te atrage.
Între animal și om e-o diferență mare.
Că animalu-i suflet, iar omu’ intră la gunoaie.
Nimeni n-ar da din propriu suflet să te vadă fericit.
Nu ți-ar întinde o mână, da’ ți-ar lua înzecit.
Așa că ai grijă, copile, cu cine vrei să faci pactu’.
Nu te băga în filmu’ lor că joacă bine rolu’ de teatru’.
Ne învârtim prin viață ca prin labirint.
Aștept multe persoane, din păcate nu-i mai văd venind.
Încep să cred că viața-i ca un film repetat.
În care există 2 moduri, viață grea sau de c***.
Mi-am pus de multe ori inima în mâini greșite.
Că mereu omu’ bun se alege cu sentimentele zdrobite.
Dacă mă comport ciudat, nu-nseamnă că m-am schimbat.
Ce oferi aia primești, sper că nu ai uitat.