Sărut mâna mama, îți las gânduri într-o scrisoare
Știi bine că nu-ți zic ce-am pe suflet, ce mă doare
Da’ mama, băiatu-i mare și-ți amintești acum 5 ani?
Îți spuneam că m-angajez și c-o să plec ca să fac bani
Știi și tu situația noastră, a fost puțin cam complicată
M-am dus prin spălătorii, nu știam că n-o să-mi placă
Da’ mama, m-am obișnuit indiferent de greutate
C-am trăit printre lighioane și-am demonstrat că se poate
La 16 ani am zis că plec, n-am să uit acea privire
Ce-ați avut-o tu și tata, la despărțire
Am decis într-un final să plec departe de casă
Conștient că va fi greu cu tot dorul ce m-apasă
La-nceput tot era bine, nu erau deloc probleme
N-aveam de unde să știu c-o să urmeze clipe grele
Sunt într-un continuu stres, crede-mă că nu îmi place
Că i-am înghițit pe toți și le-am acceptat pe toate
Dar simt că nu se mai poate, am să fiu indiferent
A trecut mai mult de-un an și deja am de gând să plec
Mama dragă, tu mi-ai spus că iubirea avea să mă schimbe
Și când fata mi-a plecat am rămas blocat ca un ghimpe
Fata mea nu m-a iubit c-a plecat la prima ceartă
Și-am trecut și prin distanță, nu credeam că ne separă
Că n-are cum să despartă două suflete calde
Ea desparte 2 trupuri nu și inima ce bate
Îmi pare rău pentru toate, mama nu-s fiu’ perfect
Da’ mi-ai spus când am dreptate, să îmi țin spatele drept
Și am s-o fac pan’ la capăt, nu țin cont de consecințe
Mulți nu mă băgau în seamă când aveam și eu dorințe
Toți se comportă ciudat aici, și am doar un singur gând
Oare se comportă-așa, doar pentru faptu’ că-s roman?
Zi de zi cu asta-n gând, nu știam ce-avea să fie
Îmi căram povara vieții, trist printr-o sufragerie
Sărut mâna tata, îți las gânduri într-o scrisoare
Cu tine-am vorbit mai multe și știai tu ce mă doare
Știu c-eram doar un copil, și mi-ai spus bărbații nu plâng
Da’ o făceai de multe ori când erai cu nervii la pământ
Iartă-mă c-urlam la tine din diferite motive
Că ați renunțat la multe să-mi luați o jucărie
Să-mi puneți în farfurie, o mâncare bună și caldă
Și-ați renunțat la voi ca să-mi oferiți o haină
Știu că nu apreciam, probabil eram prea mic
Da’ m-am lovit de toate și m-am scufundat în timp
Da’ am știut să mă ridic, că tata tu m-ai învățat
Luptător e cel ce luptă și câștigă-n într-un final
Îmi aduc și-acum aminte de la primul tatuaj
Ma-ntrebai de ce să-mi fac, ca să par ca un drogat?
Hai să îți mai spun ceva, eu am să rămân la fel
Tatuajele-astupa pielea nicidecum un caracter
Mama șterge-ți lacrima, că-ntr-o zi am să mă-ntorc
Iar acum e rândul meu să vă ofer tot ce pot
Copiii ajung părinți, iar părinții ajung copii
Și cum aveam și noi dorințe, acum și ei și-ar dorii.
Copiii ajung părinți, iar părinții ajung copii
Și cum aveam și noi dorințe, acum și ei și-ar dorii.
Sensul versurilor
Piesa este o scrisoare emoționantă către părinți, exprimând dorul de casă și recunoștința pentru sacrificiile lor. Artistul reflectă asupra greutăților întâmpinate departe de familie și asupra impactului pe care l-au avut asupra sa.