Yawn Si Spooke – Mâine

M-ai dezgropat de scoarța grea și ai împăturit-o atent
M-ai îngropat în părul tău ce îți curgea pe umeri lent
Priveam clădiri topindu-se pe străzi
Lumini, gramezi, oameni, zăpezi, câine în după-amiezi
E rangul de canal creșteau scuipând
Metal, domnișoară din mortar cumva zidit
Pe altul iar schimbat sărutul pe unul mortal
Zâmbiți, aleg asfaltul clar, aleg asfaltul iar.
Poți fi sigură că sunt nesigur
Poți fi singură că sunt mai singur
Poți fi sigură că sunt nesigur
Poți fi singură că sunt mai singur.
Eu mâine plec, urgent gata plec, urgent gata plec,
Urc gențile în buzunarul drept
Gata sunt atent, gata sunt atent
Promit că de mâine voi fi atent
Erai fierbinte, eram numai cuvinte
Stinse, calde, iuți, tăioase
Stânga și frumoase zile scoase în xerox dintre coaste
Rupte-n tranșe, perne grase-n case credincioase
Fără felinare, feline ne conduceau mișcările
Domnișoară albastră-amărui, puneți visele în cui
Spuneai că tu ești liberă, de fapt tu ești a nimănui
De fapt tu ești a nimănui
Partaj s-au numit mâinile de-atunci
Acum suntem străini, acum ne suntem stânci
Degeaba mai arunci pe geam scrisorile
Că pastă corectoare n-am
Dar nu-i nimic, ne facem testamentul din tartam
A doua zi fugeam întors pe dos
Și am văzut tabloul ce-am fost
Noi întins pe jos, l-am ridicat și le-am vorbit
I-am întrebat, ei mi-au zâmbit
Le-am reproșat că m-au mințit
Credeam că-s vii dar n-au clipit
Credeam că știi, nu știi nimic
Nu-i vina ta sunt eu prea mic
Am regretat, am măcinat tot ce-a fost ros și nepătat
Tu te-ai întors cu spatele și te-ai ascuns în alt palat
În altă haină,
Iar eu am să fiu veșnic nepurtat, scumpă doamnă
Paltonul meu cel șifonat e mâine
O scobitură eternă-n pernă
Domnișoară caldă, pâine neagră
Mâini reci jur că mâine îmi treci
Mâini reci jur că mâine îmi treci
Mâini reci jur că mâine îmi treci
Mâine, mâine
Prinde-mi mâinile și pierde-mă într-un mâine
Mâine, mâine
Prinde-mi mâinile și pierde-mă într-un mâine
Mâine, mâine
Pierde-mi mâinile și prinde-mă, prinde-mă de mâine
Mâine, mâine
Prinde-mi mâinile și pierde-mă într-un mâine
Într-un mâine, mâine
Prinde-mi mâinile și pierde-mă într-un mâine
De mâine, mâine
Pierde-mi mâinile și prinde-mă de mâine
Mâine
Nu vreau să mă trezesc, ține
În brațe ce mă ține azi în picioare
Mă păstrează-n scoarțe
Mă vânează ca un zar ce se învârte cu el
Și camera cu mine
Iar ea mă-ntreabă ce-o să pice, eu îi zic că n-am habar
E ușor, mă simt greu
Eii nu vor cui să-i cer, îmi cere mie mereu
Și totuși mâine resimt remușcări puține
Discreție
Iar cuvinte de foc
Hai să stăm aici tot timpul sau mai bine hai deloc
Și știu că mâine mă va minți și mă va ține minte
Ca un nume singur ce se scaldă-n două
Două litere pe zgardă
Îți găsesc eu două buzunare goale cu suspine
Și o haină caldă
De-ți dorești nu, nu-i nevoie să-mi mulțumești, nu
E-o plăcere, de voi am să mă retrag ca soarele de noapte
Așteptând
Știi tu bine, o lună plină
Cum sunt și eu plin de tine
Cum e și cerul plin de stele
Vreau să te-aud cum spui
„Hai să aruncăm din ele
Hai să ne aruncăm prin ele
Hai, hai, hai”
Luminile sunt multe
Dar lumânările sunt multe
Și tot ce faci e să stropești cu speranță florile din curte
Și ai să dispari printre ele ca un vânt de toamnă
Ce mă despart într-un pasaj de fraze scurte
Ai să mă limitezi într-un cuvânt, nu-i corect
Dar știu că mâine
Crezi c-am de gând să te aștept
Crezi c-am de gând să te aștept
Crezi c-am de gând să te aștept
Hai să numărăm încet secundele
Hai să-mi șoptești cu încredere numele
De mai știu, s-aștept o nouă toamnă
De-om mai știi, căutați prin buzunarele, mai știi
Ți-am pus acolo zgarda
Doamnă, mă confunzi, nu sunt eu cel ce-o poartă
Am luat o floare din grădină și-am ieșit pe stradă
Îmi pare rău, nu te cunosc
Poftim înapoi, lumânarea nu-i a mea, cred c-ai greșit intrarea
M-am întors cu un surâs și în zare
Câte-o cameră ce se învârte
Toamna mea nu a venit și plutesc
Pe perechi de aripi, frate
Pe priviri, pe stele
Pe priviri ce-au căzut pe ele
Pe priviri, pe stele
Și-au rămas, și-au rămas pierdute
Și-au rămas, și-au rămas pierdute
Pe stele ce-au căzut și-au rămas pierdute