Răsuflarea tot mai apăsată mă face să rememorez
Imagini rupte din false amintiri, căci parcă nu-mi aparțin acum
Și-ncet încep și dau conturul unei lumi străine
Fără să vreau creez
Pictez norii de fum, tot eu îi inhalez
Vorbe murdare și gemete prinse pe buze veștede și eu oftez
Căci totul e diform și eu vreau să cedez
Dar totuși sper și nu mi-am stabilit un crez
Zâmbesc în gol și-aștept doi ochi umezi
Ce-mi vor spune care-i drumul
Căci eu prea leneș am stat și-am digerat întregi amiezi
Plină de zgomote, pline de liniște, pline de inimi ca a mea
Ce bat în piept un ritm alert
Și mă simt gol ca fructul fără miez
Sunt invizibil într-un ocean de asfalt, dar totuși știu că tu mă vezi
Și totuși știu că tu mă crezi
Îți aud pașii-n minte și-n piept, așa că închid ochii și te-aștept,
Îți aud pașii-n minte și-n piept, așa că închid ochii și te-aștept,
Îți aud pașii-n minte și-n piept, așa că închid ochii și te-aștept, în minte și-n piept, închid ochii și te-aștept..
Ce n-aș da ca umbrele să fie pentru o secundă din praf de cretă
Și să dispară cu o suflare discretă
Căci în timp simt cum totul se repetă
Tot parcă-mi calc pe propriile-mi urme
Și mă afund într-o tortură lentă
Am ales să cuget, căci fiecare gând e-o frunză uscată
Ce se așterne-n suflet și pesemne, că m-am schimbat,
Ce-i ciudat: asta-am și-ncercat și-acum regret
Căci am vrut doar să uit și-acum încerc
Să reînvii sclipirea ce nu demult s-o șterg m-am străduit
Și nici nu știu dac-am cum să reușesc
Las intuiția să-mi fie călăuză, iar eu în urma ei pășesc
Iar trecutului refuz să-i mai fac loc,
M-am agățat doar de o ață, nu vreau ca iar în ea să mă sufoc,
Nu vreau să mai caut, primește-mă-n orice colț de umbră
Căci deși par calmi, ochii prin minte-mi umblă,
Căutând o liniște și pace permanentă,
Căci deși par calmi, ochii prin minte-mi umblă,
Căutând o liniște și pace permanentă,
Căci deși par calmi, ochii prin minte-mi umblă,
Căutând o liniște și pace permanentă, căutând, căutând..
Sensul versurilor
Piesa explorează regretul față de trecut și dorința de a găsi pace interioară. Naratorul se luptă cu amintiri și sentimente apăsătoare, căutând o cale de a merge mai departe și de a se elibera de influența trecutului.