Yawn Si Spooke – Cortine

Am sesizat că lumea se-mparte-n două culori: alb și negru
iar dacă ramai deoparte, celelalte vor face totul pentru a rămâne peste tot și toate
așa că strig: implică-te, schimbă-te, conformează-te.
profită de situație pentru a șterge această linie dintre adevăr și ceea ce există de fapt
eu cel puțin m-am săturat să mai rabd, sunt mai atent, să calc puțin și-ncet
și-ncetez să mă mai învârt în cerc, încerc să prevăd ce alții nu reușesc să vadă
ce vară, mulți au căzut în trecut și mulți or să mai cadă
precum o pradă ieșită din adăpostul siguranței ce la umbră te pune
„altă lume, alte râuri pentru proștii care speră.. „
și trebuie să spere pentru că asta ne este natura,
ca vom ajunge să privim cu bunătate ura, vom fi capabili să vedem lucrurile cu adevărat importante
motivați de experiențe marcante menite să ne trezească din această falsă realitate
și să privim cu seninătate ce nu există, ce nu-i acolo pentru cei goi la suflet
și mă-ncumet să umplu singur golul, să-mi îndeplinesc rolul cu care-am fost ursit
iar cu fiecare lucru cu care-am fost lovit o să mă răzbun
doar am gândit cu scopul de-a reuși, de-a evada,
de-a putea scăpa de nervozitate, de frustrare, de prostie
ne preocupă această arie terestră că nici nu mai e mult
și vom fi doar o pictură rupestră a unor vremuri ce-au fost
așa că schimb atitudinea cu orice cost pentru a putea face din viață un rost
mai mult decât faima și banii, mai degrabă speranțe și vise promise mie
dacă cei mulți o vor pe prima, zic fie
și voi rămâne o vie ființă moartă ce-nvie prin tot ce scrie în loc de-a ține sine.
sunt pregătit de-a acționa da nu ‘nainte de-a gândi, de-a aștepta momentul oportun ce-arată calea x 2.
„vă las în valea acestei stinse plângeri, orice sfârșit își află un început..
ma duc eu primul, sunt mai priceput să pun din vreme.. șeile pe îngeri”.
există cu siguranță schimb de vorbe-ntre doi oameni
ce stau față-n față da nu și-au vorbit niciodată până acum
cu siguranță există șoapte în depărtare ce descriu tot ce universul are, ce ochii nu vad
și corpul nu simte, ce degete (..) nu pot arăta pe foaie
sunt sigur de asta cum sunt sigur de faptu ca nu există cifre doar pentru-a descrie conturi bancare
sau litere pentru-a numi lucruri efemere și banale, pentru-a hrăni
lăcomia stării materiale și deși știu că există un gust mai amplu decât ce-am gustat eu,
sunt totuși dornic să aflu chiar de există durere mult mai mare decât ce-am simțit,
umilința infinit mai mare decât cea la care am fost supus,
sunt poate norocos că n-am cunoscut greața adusă de viață
dar îmi place să cred că am dreptul să vorbesc, să privesc în mine pentru a trece pe foaie,
să privesc în jurul meu printre sângete și ploaie
presimt că bătălia cea mai greu de câștigat e cea cu tine însuți,
o bătălie eternă dintre gând și faptă confuză
și-am fi (..) în șoaptă, de ce n-acceptăm totul cum ne este servit pe tavă
parcă speriați de a pune întrebarea „de ce? „
mulțumiți cu afișarea unui zâmbet mereu rece
ce-aprobă plata ce te ferește de repercusiuni
îți spun că-mi pare bine că hip hopu-i un protest ce supune aproape totul la un test
ce nu se mulțumește cu răspunsuri fade, dar fără reformă
hip hopul vede ce este dincolo de noi, de cer și de cortina
poate de-aceea un vers bine gândit simți cum te clatină, te pune-n cumpănă
în legătură cu fiecare obiect, cu fiecare aspect lipsit de prospect
te face să-ți pui întrebări și poate asta-i cel mai greu..
sunt pregătit pentru-a acționa, dar nu ‘nainte de-a gândi, de-a aștepta momentul oportun ce-arată calea.
„vă las în valea acestei stinse plângeri, orice sfârșit își află un început..
ma duc eu primul, sunt mai priceput să pun din vreme.. șeile pe îngeri”