Ce trebuie?
Trebuie să scrii o cerere,
iar la ea autobiografia s-o adaugi.
Oricât de lungă e viața,
autobiografia fă-o scurtă.
Obligă lapidarul și selecția faptelor.
Schimbarea de peisaje în adrese
și de-amintiri neclare în datele stabile.
Dintre iubiri ajunge cea de nuntă,
dintre copii, doar cei născuți.
Esențial e cin’te știe, nu pe cine știi.
Călătorii – doar dacă-s în afară.
Apartenența la ceva, dar fără ce.
Medalii – fără pentru ce.
Să scrii așa, de parcă nicicând n-ai fi vorbit cu tine
și te-ai fi ocolit.
Să omiți câini, pisici și păsări,
vechi suveniruri, vise și amici.
Prețul mai presus de valoare
și titlul în loc de text.
Mai curând numărul ghetelor decât încotro
merge el, cel care te crezi a fi.
La asta poza c-o ureche dezvelită.
Contează forma ei, nu ce aude.
Ce aude?
Duduitul mașinilor tocând hârtia.
Sensul versurilor
Piesa critică modul în care suntem obligați să ne reducem viața la o listă de evenimente și realizări pentru a ne conforma unor standarde formale. Subliniază superficialitatea acestui proces, unde aparențele și titlurile contează mai mult decât experiențele și emoțiile reale.