Zic unii că-s de neam, că au talent,
Iar alţii că-s bogaţi şi-au trupuri tari
Ori că veşmântul lor e opulent
Sau că au şoimi şi cai şi mulţi ogari;
Şi fiecare este încântat
De ce îi pare lui avantajos,
Dar eu mă simt de toate dezgustat,
Căci îmi doresc ceva mai valoros.
Nu vreau neam nobil, ci iubirea ta,
E mai de preţ decât averi, veşmânt,
Ori cai sau şoimi pe care i-aş avea;
Cu tine m-aş făli plin de avânt.
De-un singur lucru sunt nefericit
Că-mi poţi răpi tot ce mi-ai dăruit.
Sensul versurilor
Sonetul explorează tema iubirii ca fiind mai valoroasă decât bogăția sau statutul social. Vorbitorul își exprimă teama de a pierde această iubire, care este singurul lucru care îl face nefericit.