El e al tău, cum am mărturisit,
Iar eu voinței tale-i sunt zălog,
Poți să mă ții, dar pe al meu iubit
Lasă-l cu mine, doar atât te rog,
Dar n-o să vrei și liber nu va sta,
Că ești avară, pe când el e bun;
Şi pentru mine-n scris va garanta
C-un legământ solemn și oportun.
Însă cu-al frumuseții tale drept,
Ca un zaraf râvneşti profit frumos,
Că-mi execuţi amicul şi m-aştept,
Să-l pierd de tot, c-am fost mult prea zelos.
Și l-am pierdut, iar tu ne-ai dobândit,
Că eu nu-s liber, chiar dac-a plătit.
Sensul versurilor
Sonetul explorează complexitatea relațiilor triunghiulare, unde vorbitorul își pierde iubitul în favoarea unei alte persoane, simțindu-se captiv și neputincios. Se evidențiază tema trădării și a pierderii, accentuând durerea și resemnarea.