Iartă-mă, mama
Știu că ți-e greu
Iar eu nu pot fi acolo
Lângă tine mereu.
Iartă-mă, mama
Este doar vina mea
Am plecat să-mi fac un nume
În lumea asta rea.
Iartă-mă, mama
Te voi suna.
Și-o să mă vezi la ușa ta, curând, plângând
Și-o să știi că mi-a fost dor de tine
Distanța nu ne face bine
Dar trebuia să-mi găsesc și eu drumul meu.
Zi, mama, dacă știi tu, te rog, ce-i cu mine
De ce tot trag spre înălțime
Când eu am rău de înălțime
Și tot acasă mă-ntoarce viața mereu.
Când am plecat nu m-am gândit c-o să te rănesc
Dar știu c-o să mă-ntorc într-o zi, pentru că te iubesc.
Iartă-mă, mama
Știu că ți-e greu
Iar eu nu pot fi acolo
Lângă tine mereu.
Iartă-mă, mama
Este doar vina mea
Am plecat să-mi fac un nume
În lumea asta rea.
Iartă-mă, mama
Te voi suna.
Aș vrea să te mai văd, din când în când, râzând
Așa cum o făceai odată
Nu mă lăsai să te văd supărată
Aproape niciodată.
Acum sunt mare și-nțeleg c-ai suferit
Dar îți promit
Că va fi bine, mama
Lipsesc o vreme, soarta mă cheamă
Ți-am spus și am ieșit pe ușă acum un timp.
Când am plecat, nu m-am gândit c-o să te rănesc
Dar știu c-o să mă-ntorc într-o zi, pentru că te iubesc.
Iartă-mă, mama
Știu că ți-e greu
Iar eu nu pot fi acolo
Lângă tine mereu.
Iartă-mă, mama
Este doar vina mea
Am plecat să-mi fac un nume
În lumea asta rea.
Iartă-mă, mama
Este doar vina mea
Te voi suna, mama.
Iartă-mă, mama
Știu că ți-e greu
Iar eu nu pot fi acolo
Lângă tine mereu.
Iartă-mă, mama
Este doar vina mea
Am plecat să-mi fac un nume
În lumea asta rea.
Iartă-mă, mama
Te voi suna
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul unui fiu/fiică pentru că a părăsit casa părintească pentru a-și urma propriul drum. Persoana își cere iertare mamei pentru durerea cauzată și promite să se întoarcă, recunoscând importanța legăturii familiale.