O, libertate, întoarce-te, războiul
s-a sfârșit,
Dar el și din toate câte-au să mai fie ridică-te dârză,
neșovăind în marș prin lumea-ntreagă,
Revin-o din țări ce privesc spre trecut, culegându-i
cu zel mărturiile,
Lasă poeții pierdutelor glorii ale istoriei cu trenă
sclipitoare,
Lasă legendele lumii feudale, triumfuri de regi,
robia și castele.
Întoarce-te spre lumea care vine, ursită viitoarelor
victorii – și dă uitării lumea retrogradă,
Las-o în seama barzilor obscuri; târască-și dânșii
cântecele leșinate pe trena-i sclipitoare,
De ceea ce rămâne, pentru cântăreții tăi rămâne
și bătăliile ce vor să vină-s pentru tine,
(Privește cât te-au călit în trecut bătăliile date,
și luptele prezentului de asemenea
te călesc.)
Deci reîntoarce-te, revin-o fără teamă, Libertate,
întoarnă-ți către noi nemuritorul chip,
Spre lumea viitorului, mai largă decât tot trecutul,
Care – sigur și curând – ți-e pregătită.
Sensul versurilor
Piesa este un apel patetic la libertate, cerându-i să se întoarcă și să ghideze lumea spre un viitor mai bun. Ea îndeamnă la uitarea trecutului și la îmbrățișarea progresului, subliniind rolul libertății în modelarea viitoarelor victorii.
