Pentru voi, pentru voi, surori sănătoase și respectate,
Îmi ridic eu glasul cerând poeților și artiștilor
teme mult mai mărețe,
Teme care să preamărească prezentul și realitatea,
Care să facă pe omul simplu să-și dea seama de
măreția drumului și muncii sale zilnice,
Care să arate prin cântece că omul nu trebuie să se
sustragă legilor mișcării și vieții chimice,
Că fiecare și toți trebuie să muncească cu brațele,
să are, să sape canaluri, să grăpeze,
Să planteze, să îngrijească arborii, fructele,
legumele, florile,
Teme care să vegheze ca fiecare om și fiecare femeie
să îndeplinească, să realizeze într-adevăr
ceva prin muncă;
Să mânuiască ciocanul și ferăstrăul,
Să-și cultive înclinarea cu care sunt înzestrați
pentru a fi tâmplari, zidari, zugravi,
Să muncească fie croitor, sau cusătoreasă, sau
infirmieră, să fie rândaș, hamal,
Să născocească o nimica toată, dar ceva iscusit,
care să ușureze spălatul, dereticatul, gătitul,
Și să nu considere ca o rușine că trebuie să-și facă
singur treburile, să muncească.
Zic, Muză, că te voi coborî astăzi și aici,
Printre toate îndatoririle fără istov, muncile
cu sudoarea frunții, interese, bucurii,
Toate formele vechi și noi pe care le umplu, bărbați
și femei,
Întru eterna reală viață ce va să vie.
Sensul versurilor
Piesa celebrează munca și importanța ei în viața de zi cu zi. Îndeamnă la valorificarea prezentului și la conștientizarea măreției muncii, indiferent de forma ei.