M-au învinuit că aș avea de gând
să le distrug instituțiile,
Însă, la drept vorbind, eu nu-s nici pentru, nici
împotriva instituțiilor,
(Ce-aș avea oare de-mpărțit cu ele) la ce mi-ar sluji
distrugerea lor!)
Eu lupt doar ca să construiesc în Mannahata și
în fiecare oraș din țară, fie el pe
continent sau lângă mare,
La sate și în nepătrunsele păduri, până și-n pântecul
mărunt sau uriaș al navelor ce spintecă
apa,
Fără birouri sau regulamente, fără directori,
fără vorbărie,
O singură instituție: adânca și calda camaraderie.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o viziune idealistă asupra societății, în care accentul cade pe camaraderie și construcție, mai degrabă decât pe distrugerea instituțiilor existente. Vorbitorul se concentrează pe crearea unei comunități unite și calde, bazată pe relații interpersonale puternice.