Am căzut rănit de fapte
Dar am trecut zâmbind, peste toate
Încă te simt, deși a trecut ceva timp de când ai plecat
Aș minți dacă aș spune că încă nu te mai plac
Tu oare știi cât mi-e de greu să nu te mai sun
Și să mă consolez cu acel simplu „ramas-bun”
Încă mai cred c-ai să revii
De-aceea trăiesc amintirile de parcă ar fi încă vii
Și tu știi că nimeni nu mi-ar fi putut schimba
Părerea pe care mi-am format-o despre tine
Iubind atitudinea ta, privirea ta,
Vorbele ce mă alinau și mâna care până nu de mult mă mângâia
Aș fi fost în stare să dau uitării trecutul
Te-aș fi ascultat ore-n șir, făcând pe mutul
Ți-aș fi fost adăpost împotriva vântului
Căci sincer te iubeam în adevăratul sens al cuvântului.
[Aaa] Amintirea ta, îmi limpezește mintea
Spune-mi ceva
Tu, ce fac fără tu?
Știi că alta nu
Îmi redă zâmbetu’
x2
Am ochii-nchiși, apele sunt grele,
E întuneric că nu pot s-ajung la stele.
Vorbele au fost uitate, suflete secate.
Faptele necugetate, toate astea s-au schimbat.
Buze nu sunt sărutate, ce naiba înseamnă asta?
Sunt al nimănui acum, și îmi blestem soarta
Nu te doare sufletul, nu te doare inima să mă lași jelind așa?
Știu nimic nu va schimba, s-a pierdut magia
Și steaua ce strălucea, acum clar nu te mai vrea în viața mea
Astea, știi, le spun fără să gândesc adânc.
Sentimente înăbușite chiar nu îmi doresc să strâng
Simt că tre’ să închei,
Cam asta a fost ce-am avut de spus, restul nu mai are rost
Trecutul o să-l uităm, îmi rămâne ce simțim
Ai plecat, somnul meu va rămâne lin.
[Aaa] Amintirea ta, îmi limpezește mintea
Spune ceva
Tu, ce fac fără tu?
Știi că alta nu
Îmi redă zâmbetu’
x2
Știi, nu pot să spun „Vino ‘napoi la mine”.
Degeaba îți spun că îți dau zile senine
Destinul, ai văzut, că ne-a unit
Și-apoi am simțit un gust amar.
Am simțit miros de ploi. Doi.
Numai doi am fost atâta timp.
Și după atâta timp, în somn, tot pe tine te strig.
„Gâză, nici nu știu la ce-mi ajută” [uită!]
Acum prin mine, de tine, de noi adică.
De zilele în doi, de serile în doi, de nopțile în doi.
Deci hai uită dacă poți de noi.
Eu n-o să plâng, că am plâns destul. Înjur, tot ce e-n jur.
Nu știu, poate sunt acum prea dur.
Însă aș vrea un loc unde să stau să beau, și să fumez.
Știu, mi-ai zis să mă maturizez.
Aș vrea să mai prizez parfumul dragostei tale.
Dar e prea târziu acum. Hai du-te la culcare.
[Aaa] Amintirea ta, îmi limpezește mintea
Spune ceva
Tu, ce fac fără tu?
Știi că alta nu
Îmi redă zâmbetu’
x3
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul după o despărțire. Naratorul își amintește de momentele frumoase petrecute alături de persoana iubită, dar se confruntă cu realitatea că relația s-a terminat și încearcă să accepte pierderea.