Chiar și când sunt trist, când îmi dau seama, râd
Noi doi împreună, lumea a revenit la viață
Pe drumul spre casă pe care mergeam mereu, și bătăile pașilor noștri aveau ritm
În timpul în care eram împreună, am avut parte de un miracol
Iar eu vreau ca noi să fim uniți de acum înainte
Vreau să te privesc în ochi și să-ți spun
Era mâna ta cea pe care voiam s-o țin
Erau acele mâini care păreau că vor să exprime totul după cum le strângeau pe ale mele
Nu e nimeni altcineva, trebuie să fii tu
Credeam că întotdeauna am vrut să fiu alături de tine
Chiar dacă privesc înapoi, știu că nu ești acolo
Totuși, am simțit că mi-ai strigat numele iar, și m-am uitat în jur
Pare ca și cum m-aș putea întoarce la atunci când mergeam împreună
Frunzele din curcubeul de cireși înfloriți au devenit portocalii acum
Dar era fața ta zâmbitoare pe care voiam s-o fac să înflorească
Erau acei obraji roșii care arătau precum copacii colorând străzile
Amintirile mele se flutură în timp ce dispar. Am trimis aceste sentimente care-mi umplu inima
Zburând pe cerul fără sfârșit
Era vocea ta cea pe care voiam s-o aud
Era acea voce care părea să-mi treacă prin urechi și să mă completeze
De când ne-am cunoscut, toate acele zile au fost comori de neînlocuit
Întotdeauna vor fi în inima mea
Mulțumesc
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și recunoștința față de o persoană dragă din trecut. Naratorul își amintește cu afecțiune momentele petrecute împreună și impactul pe care acea persoană l-a avut asupra vieții sale.