Sufletul meu știe să râdă și să plângă
M-am îndrăgostit de cea mai frumoasă româncă.
Este copilă, dar și matură
E-o zi de duminică și-o aventură
Cea mai fascinantă creatură.
De când știu că e aud numai viori
Vorbesc și zâmbesc în Do Major
Dansez de nebun pe străzi într-un picior.
Sufletul meu știe să râdă și să plângă
M-am îndrăgostit de cea mai frumoasă româncă
Sufletul meu știe la cine să ajungă
M-am îndrăgostit de cea mai frumoasă româncă.
E pansament, dar și durere
E instrument, dar și tăcere
Cea mai frumoasă din orice încăpere.
Luna m-aude dinainte să cânt
Soarele știe mereu ce-am de gând
De când mă simt cel mai iubit de pe pământ.
Sufletul meu știe să râdă și să plângă
M-am îndrăgostit de cea mai frumoasă româncă
Sufletul meu știe la cine să ajungă
M-am îndrăgostit de cea mai frumoasă româncă.
Luna m-aude dinainte să cânt
Soarele știe mereu ce-am de gând
De când mă simt cel mai iubit de pe pământ
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste profundă pentru o femeie româncă, văzută ca o combinație de frumusețe, maturitate și mister. Ea este sursă de bucurie, dar și de melancolie, inspirând o stare de euforie și conectare cu natura.