Globul rotească-se-ntruna,
Apele curgă cuminte.
Tânără gardă, tu, una,
Goană, galop, înainte!
Viața la pas nu ne place.
Steagul în ropote du-l!
Tineret, milioane, s-atace.
‘Nainte! Și tot nu-i destul.
Regimente! Pe cărți! În întreceri!
Frământând slove noi, nesătul,
să semeni idei, să le seceri..
‘Nainte! Și tot nu-i destul.
Ia cu-asalt piscul cel mai înalt,
subsuoară să-l duci ca pe-un sul.
Să-ți freamăte sufletul cald,
mai aprig! Și tot nu-i destul.
Universul – covor sau scrânciob –
De stelele-molii mi-l scutură tare!
Și poruncă dă-ntregului glob:
mai la stânga să zboare!.
Sensul versurilor
Piesa este un imn al tinereții și al avântului revoluționar. Îndeamnă la depășirea limitelor, la cucerirea de noi orizonturi și la schimbarea lumii.