În marșuri mulțimea să treacă!
Prea vântură vorbele boabe de mazăre..
Clănțăii
să tacă!
Aveți cuvântul,
tovarășe Mausere
În legile de la Adam
mai crede vreunul, nătângul?
Mârțoaga istoriei vom pune-o în ham.
Stâng,
stâng,
stângul!.
Porniți ca vântul,
Bluze albastre!
V-așteaptă oceanele
în canonadă.
Au ruginit oare cuirasatele noastre
în radă?
Când leul britanic întruna
mă mârâie,
nu, n-o să gângur.
Nu poate fi învinsă comuna.
Stâng,
stâng,
stângul!.
Trec prin munții mâhnirilor
oameni,
spre platou-nsorit, uriaș,
peste-o lume de molimi,
și tărâmuri de foame,
trec milioanele-n marș.
Ne-mpresură focul, urgia?
Împreună cu voi, și potopul înfrângu-l!
Nu poate fi învinsă Rusia.
Stâng,
stâng,
stângul!.
Ochi-vulturesc, te deschide înaltului!
La sirenele vechi, noi n-avem urechi.
Strângeți,
voi degete, -ale proletariatului,
gâtlejul orânduirilor vechi!
Dați bolta deoparte cu pieptul!
Cu steaguri să-i umpleți adâncul!
Cine pornește cu dreptul?
Stâng,
stâng,
stângul!.
1918
Sensul versurilor
Piesa este un imn revoluționar care îndeamnă la acțiune și la luptă împotriva orânduirilor vechi. Exprimă determinarea proletariatului de a schimba lumea și de a construi o societate nouă, bazată pe egalitate și dreptate socială.