Viitorul, el singur, o să vină prea-ncet.
Să-l aducem mai iute nu strică.
Prinde-l, dar, de urechi, tineret!
Pionierule, apucă-l de chică!
Nu-i crăiasa din basme comuna,
să visezi nopți de-a rândul la ea.
Tu socoate, gândește-te-ntruna,
și nici faptele mici nu uita.
Comunismul nu-i numai pământul,
numai munca din fabrici… E la masă, aci,
și-n familia ta și-ntre-ai tăi, învățându-l
și-n viața de fiece zi.
Pot mitralierele frontul să-l țină,
războiul nu doar la atît se rezumă.
Nici problema căminului nu ne-i străină:
nici cu ea nu-i de glumă.
Cel care în silă răspunde la toate,
bârâind toată ziua, scârțâind fără spor,
cel care sucombă-n cântări leșinate,
acela nu știe ce e viitor.
Problema căminului cine nu-și pune
se culcă-ntre flori de hîrtie;
la poarta vieții de mîine-o să sune
zadarnic. Nu-l știe.
O șubă-i și vremea – de-o ții în odaie –
mâncată de molia felului vieții…
Tu scutură-i vremii-nvechitele straie
și, tânăr, fii steag tinereții!
Sensul versurilor
Piesa îndeamnă tineretul să fie proactiv și să construiască viitorul, implicându-se activ în societate și familie. Subliniază importanța muncii și a valorilor comuniste în viața de zi cu zi.