VD:
Viața asta-i ca o cursă, da’ nu din aia în care vii și-alergi
Ci una d-aia în care prinzi șoareci,
Tu consumă și nu cerceta, bagă-te la rate până mori,
Cu pupile dilatate, privind la televizor.
Eu am altele-n vizor, plan de evadare gândit
Deja mă simt vinovat și încă n-am făcut nimic,
Chiar sunt necesare atâtea camere de luat vederi?
De fiecare dată când mă văd pe stradă să-mi ia datele din buletin
Să mă-ntrebe încotro mă duc și de unde vin
Devin nesigur de ceea ce simt, ce-mi scapă?
Cred că-mi pun ceva în mâncare sau în apă
Că mă doare capu’, nu-mi pot duce gându’ pân’ la capăt.
Sunt amețit da’-mi revin și-ntreb
De ce mi-ar cumpăra sufletul când pot să mi-l ia direct?
Nu-nțeleg și dacă-aș întreba pe majoritatea
Nu s-ar crede parte din majoritate.
Eu cu ce sunt altfel? Și atunci am realizat
Printre ei sunt și eu, suntem toți vinovați,
La un moment dat sigur o să ne ducem toți dracu’
Și singura veste bună e că nu mai e așa mult.
Refren:
Noaptea nu pot dormi, am insomnii
Mă prind zorii, născocind teorii
Și nu pot să-mi închid ochii,
Mă simt ochit de-un om invizibil,
Mă-ntreb cine-o fi.
Deliric:
Știu tavanu’ ăsta pe de rost
Mânjit cu cenușa umbrei arse de un lampadar anost
TV-ul stă închis, încă prinde un singur post
Mă judecă reflexia din ecranul lui jegos
Văd reluări cu „ce ar fi” și „ce bine ar fi fost”
Și „ce bine mă scoteam da’ păcat că am fost prost”
Sunt alert pe-ntuneric, apatic pe lumină
Îmi port pleoapele din plumb până-am parte de odihnă
Și eu țip da’ nu m-aude nimeni, nu-s ca ei
Că-s mânios pe Dumnezei surzi, blestem zei
Că am răni deschise, nimănui nu-i pasă
De-aia-aștept să vină doamna ca să mi le coasă
Și-am ajuns să-mi doresc să fiu parte din minciună
Că atunci pot spera că măcar e una bună
Și-am impresia că voi sunteți toți băgați
Doar că nu putem să fim toți hoți bogați
Da-i un chin să vezi lumea prin ochii mei
Și mă-nchin de ochii lor să nu-i trezesc și pe ei
Că am ochii deschiși da’ am și insomnii
Că odată trezit nu mai poți dormi, îți zic!
Refren x2:
Noaptea nu pot dormi, am insomnii
Mă prind zorii, născocind teorii
Și nu pot să-mi închid ochii,
Mă simt ochit de-un om invizibil,
Mă-ntreb cine-o fi.
Să fie oare gabori ce m-au mirosit
Sau falși predicatori, vorbind prostii
Sau profesorii la școală, mințind copii?
Sper că-ntr-o zi voi ști.
DOC – extended live version:
Am pleoapele de plumb ca Rovana, simt caravana
De secunde reci ce trec, limbi de ceas bat darabana,
Ochii fierb-vara-n Ghana, mâna de fier doar cară cana,
100.000 de eu țipă la mine ca pe Maracana,
Că e goool patul și eu bântui cuadrantul, de-a lungul
Și de-a latul, mă joc de-a pruncul, de-a bărbatul,
Poate unul poa să doarmă, bag de seamă că-i devreme,
Cearcăne cât 2 perne, Hypnos, m-ai uitat, ba, nene?
Vreau să cadă cortina, aplaudați-m-ați în somn,
nu-s destui neuroni perimati de bong Cheech și Chong?
Degeaba, tot nu pot să dorm oricât aș arde,
Ba chiar poate d-aia n-adorm, mi-arunc mintea prea departe,
O aștept să se-ntoarca că pe-un bumerang, cum eram
Când nu știam atâtea, nu-mi păsa de nume, rang,
De sume, fani, de lume, bani și alte telurice,
O să mor dacă nu dorm am inima cât un purice.
Refren x2:
Noaptea nu pot dormi, am insomnii
Mă prind zorii, născocind teorii
Și nu pot să-mi închid ochii,
Mă simt ochit de-un om invizibil,
Mă-ntreb cine-o fi.
Sensul versurilor
Piesa explorează stările de neliniște și insomnie, alimentate de teorii ale conspirației și sentimentul de alienare socială. Protagonistul se simte urmărit și manipulat, incapabil să găsească odihnă sau sens într-o lume percepută ca fiind controlată și mincinoasă.