Într-o zi de primăvară când zburda ploița-afară
Am zărit o fetișoară mere dulci avea în poală.
Bună ziua i-am șoptit, și un măr mi-a oferit.
Chipul ei m-a fermecat, inima de dor mi-a stat
Chipul ei m-a fermecat, inima de dor mi-a stat.
Refren:
Domnișoară cu pistrui, fură inima oricui
Tare te înnebunește, ochișorii când clipește
Domnișoară cu pistrui, fură inima oricui
Îți topește inima și din ochi n-o poți scăpa.
Un bătrân stătea la poartă, curios ne urmărea
Ia-o fiule că-i dulce, văd eu, capul ți se duce.
Eu o iau încet de mână și o duc lângă fântână.
Nu mai pot mândro de dor, ești lumina ochilor
Nu mai pot mândro de dor, ești lumina ochilor
Refren:
Domnișoară cu pistrui, fură inima oricui
Tare te înnebunește, ochișorii când clipește
Domnișoară cu pistrui, fură inima oricui
Îți topește inima și din ochi n-o poți scăpa.
Sensul versurilor
Piesa descrie o întâlnire romantică cu o fată tânără și frumoasă, evidențiind atracția instantanee și sentimentele puternice pe care le stârnește. Naratorul este fermecat de chipul ei și simte un dor profund, fiind avertizat de un bătrân că fata îi va lua mințile.