O vioară plânge bine, bine
Mama, uită-te la mine
Și nu plânge, zi-mi copile ce se întâmplă cu tine
Nu știu, mama, ce-i cu mine, atâtea prostii-s în mine
Ajung să-mi facă bine printre-atâtea rele-n lume
Tată, poți să-mi ții de bine atunci când nu sunt cu tine
Te ascund frumos prin rime să transmit ce zace-n mine
Când cu mine nu e nimeni am atâtea pase proaste
Și știam de la-nceput că mine nu se mai naște
Pur poet în tot ce scriu, versuri simple să menească
Toată rasa omenească, tot ce-i rău tre’ să plătească
Nu tot ce-i bun tre’ să crească, lumea tre’ să povestească
Dacă nu ești cascador, te-aș ruga să-ți pui o cască
Cască ochii bine, cască și pune-ți pe cap o cască
S-auzi bine piesa asta, inima rapid să-ți crească
Chiar dacă ai pe cap o creastă, pun pariu ești tot egal
Mihail Kogălniceanu zice bine, cronicar
Valahia, Moldova, Basarabia și restu’
Va-ți c***t cu toți pe voi, spune-mi tu ce face restu’
Vestu’ plânge, restu’ învinge, binele câștigă răul
Și-atunci vă privesc pe toți cum ademeniți călăul
O vioară plânge bine, bine
Aud numai note fine, răul se îndreaptă spre tine
Și nu faci nimic, copile, mult și bine n-o să-ți fie
Te doare la pălărie c-ai un viitor în față
Și n-ai nicio meserie
Am fost zidar, betonar, scriitor și cântăreț
Cântăresc mințile slabe și mă lovesc de pereți
Voi nu vreți, cu toții beți, s-a dus pe apa sâmbetei
Toată pacea-ntre români, toată pacea-ntre evrei
Suntem întregi, frații mei, c-am ajuns sclavii la lei
Lăsăm în urmă tot ce-au clădit strămoșii mei
Tot ce văd înjur, înjur că n-am nicio carieră
Că la orice pas am întâlnit o barieră
Ca o albină zbor mai des prin locuri necunoscute
Și încerc cu grea voință să cultiv mințile culte
Unde să mai plec să văd un trecut prezent
Că pare că totul se schimbă, dar totul e aparent
Valahia, Moldova, Basarabia și restu’
Va-ți c***t cu toți pe voi, spune-mi tu ce face restu’
Vestu’ plânge, restu’ învinge, binele câștigă răul
Și-atunci vă privesc pe toți cum ademeniți călăul
O vioară plânge bine, bine
Frații mei n-sunt cu mine, uite bine n-am pe nimeni
Doar acordurile fine
Mama e la mii de mile
Tata la 3 metri bine îngropat de-un an de zile
Și eu tot nu am pe nimeni
Doi tovarăși trag de mine, ei îmi zic că-mi vor bine
Am ajuns că nu știu cine își face griji pentru mine
Dumnezeu e sus cu mine, n-am destule pase bune
Și am fost atât de prost să cred în atâta lume
Lumea-i hoată, nu te-nvață, te ia-n ghiare și te-nalță
Bagi ca te trimite-n spate să nu ieși la suprafață
Am ajuns să nu fac față, mă spal tot mai des pe față
Să încerc să mă trezesc, să-mi fac ordine-n viață
Trag din greu și am și-o speranță să-mi văd familia bine
Și-atunci cu siguranță, Doamne, să mă iei pe mine
Lângă mine am un înger care-ntotdeauna plânge
Și-n piept o inimă care-ntotdeauna-nvinge
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară cu greutățile vieții, dezamăgirea față de societate și istorie, dar și o speranță fragilă pentru un viitor mai bun și dorința de a-și vedea familia fericită. Este un amestec de melancolie și determinare.