Visele mele, bune și rele
M-au întunecat.
Multe-necate, multe salvate
Le-am uitat.
Altele zboară, nu vor să moară
Încă se mai zbat.
Sunt pline de carii, nu mai au aripi,
Dar n-au cedat.
Lasă-mă singur
Nu vreau să simt cum visul a trecut.
Nu vreau să doară, nu vreau să pară
C-am pierdut.
Nu vreau cuvinte, știu cum se minte
Și a fost de-ajuns.
Porțile-nchise au născut vise
De pătruns.
Refren:
Nimeni nu le știe,
Doar eu le văd cum plâng.
Și lacrimile lor,
Ard și dor.
Visele nu pot să-nțeleagă,
Dacă ar reuși
Măcar pentru o zi,
Ar muri.
Fără să ceară, întâia oară
Visul meu atins.
Și-a luat zborul, și-a-mplinit dorul
Și s-a stins.
M-a lăsat singur, am lăsat timpul
Să îmi lase iar,
Vise plăpânde, vise flămânde
În zadar.
Refren:
Nimeni nu le știe,
Doar eu le văd cum plâng.
Și lacrimile lor,
Ard și dor.
Visele nu pot să-nțeleagă,
Dacă ar reuși
Măcar pentru o zi,
Ar muri.
Ca un gând,
Sufletul meu, el n-are Dumnezeu (bis).
Refren:
Nimeni nu le știe,
Doar eu le văd cum plâng.
Și lacrimile lor,
Ard și dor.
Visele nu pot să-nțeleagă,
Dacă ar reuși
Măcar pentru o zi,
Ar muri.
Sensul versurilor
Piesa explorează deziluzia și tristețea legate de pierderea viselor. Vorbește despre cum visele, odată pline de speranță, se sting și lasă în urmă un sentiment de singurătate și durere. Refrenul subliniază inabilitatea viselor de a înțelege realitatea și inevitabilitatea morții lor.