Desculță aleargă prin flori
Cu capu-n pământ și cu mintea-n nori
Cu un tată uimit „oare unde am greșit cu ea?”
Lumea ascunsă în perna ei, îi șoptește
Ești mai frumoasă când plângi.
Visătoare, începătoare, fără haine, numai taine.
Din 7 păcate am 8
Nu sunt nici omul bun și nici pomul copt
Sunt copilul de rând care îi vede pe toți râzând
El așteaptă o fată desculță cu ochii-n lacrimi
Ești mai frumoasă când plângi.
Visătoare, începătoare, fără haine, numai taine
Visătoare, începătoare, fără haine, numai taine (ești mai frumoasă când plângi)
Visătoare (ești mai frumoasă când plângi),
Începătoare (ești mai frumoasă când plângi),
Fără haine (ești mai frumoasă când plângi),
Numai taine
Sensul versurilor
Piesa explorează frumusețea găsită în vulnerabilitate și tristețe, portretizând o tânără care se confruntă cu deziluzii și își găsește o formă unică de expresie în lacrimi. Sugerează o pierdere a inocenței și o acceptare a imperfecțiunilor.