Iarba udă de ploaie părea o bibliotecă de sezon
cu jilțuri foarte comode
mai departe pătulele de vite păreau niște palate scufundate
și vitele mugeau încet
mugea încet pământul
fire de fân prin aer.
ce mari păianjeni grei
țeseau această plasă în care să ne prindă
familia întreagă și cănile cu mied
ce mari păianjeni grei de umezeală
pe care-i seceram la repezeală.
1970
Sensul versurilor
Piesa evocă o imagine nostalgică a vieții rurale, concentrându-se pe elemente naturale și pe legătura strânsă a familiei. Amintirea este filtrată printr-o lentilă poetică, transformând elemente simple în simboluri puternice ale existenței.