Noi.
Noi improvizăm iubire,
Noi exagerăm eroi,
Dar în suflet stă-n zvâcnire
Bubă plină cu puroi.
De-o atingi cu adevărul,
Exploadează şi împroaşcă
Totul, chiar şi cuibarul,
Unde stă să se-împuţească.
Te întrebi.. cui şi ce-i pasă
De-astă mână de pământ?
De ce ţii duşmanu-n casă,
Dar pe-ai tăi iubeşti în gând?..
Ţie-ţi este dată ţara
Şi-ntinsa dat eşti tu!
De ce-o laşi ca ş****a seara
Azi a ta iar mâine nu?.
1995
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra stării națiunii, criticând ipocrizia și trădarea valorilor. Pune întrebări despre responsabilitatea individuală și colectivă față de țară.
