Am fost, sunt și așa o să mor,
Vânător, păi mare vânător,
Îmi iau pușca, plec la vânătoare,
După cerbi și după căprioare.
Ref.
Vânătorule, pădurarule,
Stai în vârful muntelui și iei urma cerbului,
Căprioarele le iei în cătarea puștii,
Nici mandrele nu le ierți,
Vânătorule isteț.
Așa sunt, așa a fost și tata,
Am vânat de la o zi la alta,
Am vânat și urși și căprioare,
Știți voi de-alea, cu două picioare.
Ref.
Vânătorule, pădurarule,
Stai în vârful muntelui și iei urma cerbului,
Căprioarele le iei în cătarea puștii,
Nici mandrele nu le ierți,
Vânătorule isteț.
Știți că am fost al naibii de mic,
La vânat da și la iubit,
Dacă nu vânez și nu iubesc,
Atunci, Doamne, la ce mai trăiesc.
Ref.
Vânătorule, pădurarule,
Stai în vârful muntelui și iei urma cerbului,
Căprioarele le iei în cătarea puștii,
Nici mandrele nu le ierți,
Vânătorule isteț.
Așa sunt, așa a fost și tata,
Am vânat de la o zi la alta,
Am vânat și urși și căprioare,
Știți voi de-alea, cu două picioare.
Ref.
Vânătorule, pădurarule,
Stai în vârful muntelui și iei urma cerbului,
Căprioarele le iei în cătarea puștii,
Nici mandrele nu le ierți,
Vânătorule isteț.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unui vânător, o tradiție moștenită din tată în fiu. Vânătoarea este prezentată ca o parte esențială a identității sale, alături de dragoste, definindu-i existența.