Vikloth feat Lucian C – Scrisoare Deschisă

Sunt mulțumit cu ce-am făcut, ce-am scris
Tu dai cu părerea ca Lis la un concurs de Miss
Nu-mi pasă de modă, port doar ce-mi place
Vin roșu pe tricou de la dat noroace
Cu oameni tari, se face cumva și pier
Calc pe bec de când aveam în talpă LED
Ne maturizăm cu toții doar ipotetic
C-am cheltuit practic banii făcuți teoretic
Și n-avem păreri de rău ca-n telenovele
La greu ne-amintim binele și uităm de rele
Uităm și de ele, nu-mi pui tu inima pe făraș
Nopți în oraș, barmanu’ singuru’ tovarăș
Când toate se-adună poți înnebuni plângând
Dacă nu înnebunești râzând din când în când
Cu sinele e singura luptă, nu cu lumea mărunta
Și succesul e răzbunarea cea mai cruntă.

Priveste cerul și umbrele toate
Se vor pierde ca visele, poate
Nici un gând nu e doar o întâmplare
Chiar dacă doare.
Unde e, unde e raiul din noi
Ne-am rătăcit amândoi.

Vrei pace mondială între țări și etnii
Dar acasă te iei de gât cu familia și vecinii
Dacă mori pe 2-3 o să-i intereseze
De la o vârstă greșelile încep să conteze
Pierzi timp prețios cu jocuri pe telefon
Cândva poate ai să ceri vieți de la un doctor
Nu la Candy Crush, de-astea cu luni și zile
Pe care să le petreci cu prietenii sau în familie
Parcă e armonie dacă ai gâtul pâlnie
Dar înainte să pui punct ai de tras linie
Înțelege singurătatea, iubește umanitatea
Doar o inimă întreagă își găsește jumătatea
Să ai o minte însetată de informație adevărată
Nu de bârfe cu care media-i poluată
Bucuria ta să fie bucurie oferită aproapelui
Viața în lux nu e de folos sufletului.

Priveste cerul și umbrele toate
Se vor pierde ca visele, poate
Nici un gând nu e doar o întâmplare
Chiar dacă doare.
Unde e, unde e raiul din noi
Ne-am rătăcit amândoi.

Vezi, azi muzica e la îndemâna oricui
Dar cine și-o mai vede și râde de prostia lui
Ăștia de-i vezi des doar copiază străinii
Se dau cocoși, fac texte la mintea găinii
Tinerii nu știu încă de boli și pensii
Iubesc frumosul dar prostia nu-i sexy
S-a mai spus dar cineva poate învăța
Banul nu schimbă omul, îi arată adevărata față
E nevoie de țel să pornim de dimineață
Speranța; motorul cu care trecem prin viață
Și să știi, banii mulți ai celor puțini
Sunt pe spatele celor mulți cu bani puțini.
Nenorociri făcute în căutarea fericirii
În numele credinței, toate din lipsa iubirii
Dacă am fi treziți am fi toți fericiți
Eu vreau doar să vă văd înțelepți și împliniți.

Priveste cerul și umbrele toate
Se vor pierde ca visele, poate
Nici un gând nu e doar o întâmplare
Chiar dacă doare.
Unde e, unde e raiul din noi
Ne-am rătăcit amândoi. [x 2]

Sensul versurilor

Piesa este o reflecție asupra vieții, societății și a valorilor actuale. Artistul își exprimă dezamăgirea față de superficialitate și ipocrizie, dar încurajează la introspecție, speranță și căutarea adevăratei fericiri.

Lasă un comentariu