Învață de la ape să ai statornic drum,
Învață de la flăcări că toate-s numai scrum,
Învață de la umbră să taci și să veghezi,
Învață de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învață de la soare cum trebuie s-apui,
Învață de la piatră cât trebuie să spui,
Învață de la vântul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume, de liniștit să treci.
Învață de la toate, căci toate sunt surori,
Cum treci frumos prin viață, cum poți frumos să mori.
Învață de la vierme, că nimeni nu-i uitat.
Învață de la nufăr să fii mereu curat.
Învață de la vultur, când umerii ți-s grei,
Și du-te la furnică să vezi povara ei.
Învață de la greier, când singur ești să cânți,
Învață de la lună să nu te înspăimânți.
Învață de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învață de la toate, că totu-i trecător,
Ia seamă, fiu al jertfei prin-lumea-n care treci,
Să înveți din tot ce piere, tu să trăiești în veci!
Sensul versurilor
Piesa îndeamnă la învățare continuă din tot ce ne înconjoară, de la elementele naturii la creaturi mici și mari. Sugerează că prin observare și înțelegere putem naviga mai bine prin viață și chiar atinge o formă de eternitate.