Mă întreb și acum iubite câte-odată
De ce inima suspină ne-ncetat
Zile trec și nu cred
De-a mai rămas ceva din rodul de altădat,
Tot ce-a fost, n-are rost
De parcă n-ai fost lângă mine niciodată.
Știu că n-ai avut curajul să-mi vorbești,
Și să-mi spui măcar odată că mă iubești.
La ce bun, vii acum
Să mă dezbați din enigmaticul meu drum,
Vreau să știi, că într-o zi,
Vei resimți și tu ce simt și eu scum.
Refren:
Între noi niciodată, n-a fost dragoste nu
Și de sunt supărată, doar pe timpul pierdut
Nu-mi ieși iar în cale, flori să nu-mi dăruiești
Eu nu pot să te cred atunci, când spui că mă iubești
Chiar de inima-mi plânge, și pe suflet mie greu
Eu zic așa e viața, și mă rog lui Dumnezeu.
Mă întreb și-acum iubite câteodată
De ce inima-mi suspină neîncetat
La ce bun vii acum,
Să ma dezbați din enigmaticul meu drum
Lasă-mă, să trăiesc,
Și-mi pare că de astăzi nu te mai iubesc.
REFREN:
Eu zic așa e viața, și mă rog lui Dumnezeu!
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și dezamăgirea unei iubiri pierdute. Naratorul reflectă asupra lipsei de curaj a partenerului de a-și exprima sentimentele și asupra timpului pierdut într-o relație care nu a fost niciodată o dragoste adevărată. În ciuda durerii, naratorul găsește puterea de a merge mai departe și se roagă pentru a depăși această experiență.