Salcâmii noștri din ogradă,
Străjeri bătrâni, ai casei noastre,
Albiți de flori, ca de zăpadă,
Surâd sub cerurile-albastre.
Șăgalnic vânt de primăvară
Pe fruntea lor când se abate,
Atunci și peste noi coboară,
Din crengi, ninsori înmiresmate.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri legate de casa părintească și de natura înconjurătoare, folosind imaginea salcâmilor ca simbol al trecerii timpului și al legăturii cu trecutul. Versurile transmit un sentiment de nostalgie și de apreciere a frumuseții simple a vieții.