Toamna se așterne-ncet
peste umerii mei
ca o scrisoare care
mult prea târziu a ajuns
și n-are nevoie de răspuns
mai trece o clipă
așteptând să vii
poate că nu mai știi
că sunt aici fără tine
ochii-mi sunt pustii
draga mea
e prea târziu pentru mine
draga mea
de ce nu vrei să mă crezi când îți spun
trece vremea
trece vremea
trece vremea
și n-o poți opri
departe pe mare
este sufletul meu
un marinar mult prea de mult plecat
pe furtună, mult prea greu încercat
departe pe mare odată
voi pleca și eu
e un destin neînceput ce tainic mă cheamă
și frunzele cad din copaci și e toamnă
draga mea
e prea târziu pentru mine
draga mea
de ce nu vrei să mă crezi când îți spun
trece vremea
trece vremea
trece vremea
și n-o poți opri
trece vremea
trece vremea
trece vremea
și n-o poți opri
doar iubirea
doar iubirea
doar iubirea
e tot ce mi-a rămas
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și melancolia față de trecerea timpului și o iubire pierdută. Protagonistul se simte singur și resemnat, conștient că timpul nu poate fi oprit și că destinul îl cheamă spre un viitor incert.