Tinerețe, tinerețe,
De ce tragi la bătrânețe?
Tinerețe, mândră floare,
Scurtă ești și trecătoare.
Cine n-ar vrea să plătească
Tinerețea s-o oprească,
Că se duce frumusețea
Și rămâne bătrânețea.
Sufletul tânăr rămâne,
Dar puteri tot mai puține,
Multe-ai vrea să dobândești,
Dar nu poți că-mbătrânești.
Cât îi omul de bătrân
Ar mânca mere din sân,
Ar mânca, dar nu le poate
Că n-are cu ce le roade,
Multe-ai vrea să mai poți face,
Bătrânețea nu-ți dă pace.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii ireversibile a timpului și asupra contrastului dintre tinerețe și bătrânețe. Exprimă regretul pentru pierderea puterilor fizice odată cu înaintarea în vârstă, dar și dorința de a rămâne tânăr în suflet.