Hai, bădițo, serile
De-mi auzi mustrările,
Cum mă mustră măicuța
Să las seara ulița.
Ulița n-o pot lăsa,
Dar pe badea nici așa,
Că bădița tare-mi place
Și mama n-are ce-mi face.
Hai, bădițo, să fugim,
La Sibiu să ne oprim,
Pe sub munții rourați
Să trăim necununați.
Bade, ochișorii tăi
Ca cireșele-n altoi
Care-s coapte la răcoare
Și nu-s atinse de soare,
Care-s coapte la pământ
Și nu-s atinse de vânt.
Sensul versurilor
O tânără își cheamă iubitul să fugă împreună la Sibiu, departe de constrângerile familiei, pentru a trăi o dragoste liberă. Ea își exprimă afecțiunea și dorința de a fi împreună, sfidând convențiile sociale.