Dac-am plecat, Ardealule, din tine
Nu-i vina noastră, iarăși vom veni,
Mai rătăcim mânați de sărăcie
Și vlăguiți de multele hoții.
Pădurile și apele, ogorul,
Și inima din piept ni s-a luat,
Dar într-o zi se va trezi poporul
Și-i fi, Ardeal, la fel ca altădat’.
Noi te iubim că tu ești doar al nostru
Și viața pentru tine ne-am fi dat,
Te-am moștenit de la strămoșii noștri
Și nimănui nu te-om lăsa vreodat’.
De-aici din depărtări privind spre tine
Ne plângem încă soarta ce-o avem,
Dar într-o zi, Ardealule, știu bine
Ca pasărea de foc reînviem.
Veni-vor iar copiii tăi acasă
La masa țării noi din nou vom sta,
Ardealule, iubirea mea frumoasă,
Dușmanului nicicând nu te-om lăsa.
Refren:
Aveam o țară scumpă și mândră,
Avem și iarăși vom avea,
Dușmanul care astăzi râde
Va tremura privind la ea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de Ardeal și speranța unei reveniri glorioase. Vorbește despre pierderile suferite, dar și despre credința într-un viitor în care Ardealul va fi din nou prosper și unit.