Tatăl nostru sfânt, nu mai sunt eroi printre noi, vremuri noi, ochii goi, luptăm cu noi pentru nevoi, într-un război cu mult noroi, nori, vânturi și ploi, pace doar pe foi apoi ne-omorâm între noi, pentru putere bani, lacomi, egoiști din fire, cerem pace și iubire, asta da nesimțire, vrem restu’ să ne-admire dar privim cu nemulțumire tot ce avem, sincer nu cred că știm pe ce lume suntem.
Auzi e multă ură în jur, invidia-ți schimbă frații, n-ai alții, trăim fără acrobații, văd războaie-ntre nații și cine-s vinovații?, evoluția ne orbește, gafează domnii la costum, planeta plătește.
Ne rugăm Tată, credința noastră nu moare dar necuratu’ își bagă coada vrea haos între popoare, vine al 3-lea război mondial și asta cam doare, că după ajungem înapoi toți la arcuri și topoare.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dezamăgire față de starea actuală a lumii, marcată de ură, războaie și egoism. Se pune sub semnul întrebării evoluția umană și se anticipează un viitor sumbru, cu conflicte majore și regrese.