De mic copil capabil, uneori insuportabil.
Am lăsat atât de multe-n spate cu zâmbetul meu amabil.
Am trecut prin anii grei și reușita mea probabil
A venit când toți credeau că-n mine stă un suflet fragil.
Sunt ardelean, clujean, în general calm
În general cu bun simț, nu prea mitocan
Dar oricât am încercat, calculat, tot s-a întâmplat
Să mă fac fără ajutor, de unul singur, în ca*at.
Așa că, nu mă dau exemplu, că sunt nopți în care n-am somn
Până dimineața nu adorm, mă judec aspru, ca om
Dar am și zile în care sunt cum mi-am promis
Că visele mele n-au rămas la stadiul de vis.
Dar vin și eu de unde banii se fac greu
Din cartieru-n care tot cartieru-i pe minus mereu
Încă dansez cu pozele vechi și fac planuri ca-n prima zi
Încă vorbesc singur pe străzi, încă fac poezii.
Pentru că vin și eu de unde banii se fac greu
Din lumea-n care toată lumea-i pe minus mereu
Din lumea-n care toată lumea-i pe minus mereu.
Eh, vin și eu de unde banii se fac greu
Din lumea-n care toată lumea-i pe minus mereu
Din lumea-n care toată lumea-i pe minus mereu.
Dacă vrei SF, avem, dacă vrei drame, avem
Dacă dăm piept un pic cu viața mai aflăm cine suntem
Vrei comedie, ai în mânecă toți așii
Bagă banii între unii frați și urmărește pașii.
Dacă dau cu o mână, după, iau cu amândouă
Ai o problemă nouă, ai ghicit, se fac că plouă
Asta-i lumea nouă cu șacali la orice pas
Dar nu mai am timp de circul ăsta, uită-te la ceas.
Că vin și eu de unde banii se fac greu
Din cartieru-n care tot cartieru-i pe minus mereu
Aici problemele te-nvață să faci față
Atunci când disperarea ți se citește pe față.
Vin și eu de unde banii se fac greu
Din lumea-n care toată lumea-i pe minus mereu
Din lumea-n care toată lumea-i pe minus mereu.
Eh, vin și eu de unde banii se fac greu
Din lumea-n care toată lumea-i pe minus mereu
Din lumea-n care toată lumea-i pe minus mereu.
Ah, știi că fratele tău vine dintr-un cartier rău famat
Și-a tras de ziceai că face caiac
Dacă vrei bem un cognac, vorbim de Balzac
Nu știu ce-ai crezut tu, dar era eronat.
Fiind pe bune mă simt obligat să vorbesc despre ce-i adevărat
Important, cum ar fi că bănci private dețin monopolu’
Multe state nici măcar nu mai dețin teritoriu, sau controlu’
Oamenii-s mai ieftini ca petrolu’, ne-a educat betonu’.
Sunt din locu’ în care pornești cu handicap la plecare
Și oricâte încercări sunt în cale, n-ai ce face, trebuie să rămâi tare
Ar fi bună o glugă, ar fi bună o rugă
Foame în stomac, în minte un plan, în inimă o rugă
Sunt din locul unde viața-i crudă, lupta-i surdă
Sunt din locul unde pentru noi iubirea-i pe fugă.
Vin și eu de unde banii se fac greu
Din lumea-n care toată lumea-i pe minus mereu
Din lumea-n care toată lumea-i pe minus mereu.
Eh, vin și eu de unde banii se fac greu
Din lumea-n care toată lumea-i pe minus mereu
Din lumea-n care toată lumea-i pe minus mereu.
Banii se fac greu, banii se fac greu
Sensul versurilor
Piesa descrie greutățile vieții într-un cartier sărac, unde banii se fac greu și toată lumea se luptă. Artistul își exprimă frustrarea și determinarea de a depăși aceste obstacole, rămânând fidel originilor sale.