Am pornit la drum pur precum lumina
Un copil cu scântei în ochi care nu știa ce-nseamnă vina
Căutând iubirea și stima
Și cum nu știam să lovesc, viața m-a lovit prima
Și am aflat că nu e prea rău să nu fii om
Să fii prea om e crimă
Și uite așa a picurat un pic de negru în esența mea
Pentru că ceilalți nu dădeau doi bani pe decența mea
Și-atunci mi-am spus, „nu mai e loc de nimic sfânt în lume”
Ne pierdem printre ace, fumuri și glume
Făcute pe seama celor slabi
Ne naștem sănătoși și-ncercând să ne vindecăm devenim bolnavi
Vezi tu, viața e o stradă, slab luminată
Plină de gropi, plină de blocuri, gata să cadă
Ghici peste cine?
Plină de focuri gata să ardă pe oricine
Plină de ochi gata să vadă orice slăbiciune
Plină de proști ce încă așteaptă răspunsul la o rugăciune
Cât despre mine, nimic din tot ce mișcă nu mă mai mișcă
Doar ura mă pișcă din când în când făcându-mă să strig ura
Și azi o să mă vând, în rest același praf doar în alt vânt
Și nici eu nu mai sunt același
Și nici nu mai știu cine sunt.
Refren:
Spune-mi, în loc de suflet ce pun acum?
Am încercat să mă schimb, nu mai am cum
M-am pierdut pe drum și vreau să știu,
Oare-am să mai fiu vreodată cum vroiam să fiu?
Spune-mi, în loc de suflet ce pun acum?
Am încercat să mă schimb, nu mai am cum
M-am pierdut pe drum și vreau să știu,
Oare-am să mai fiu vreodată cum vroiam să fiu?
Sunt locuri în sufletul meu pe care am fost nevoit să le-ncui
Măcar pentru un moment aș vrea să le pot arăta oricui
Și fără să-mi spui aș vrea să știu ce gândești
Iar dacă azi e mai greu să știi că ceru-i la fel de aproape ca ieri
Și fără să ceri aș vrea să primești tot ce meriți
Și fără să ceri aș vrea să ne desprindem dacă așa e să fie
Chiar dacă m-ai făcut să mă simt unu la o mie
Și pentru toate vorbele pe care încă nu le-am spus
Doar un moment să vezi prin ochii mei ar fi de ajuns
Să șteargă toate nopțile în care am plâns
Măcar pentru un moment aș vrea să văd străzi fără
Vânători și prăzi fără
Ciorditori și garzi fără
Scandaluri și brigazi fără
Sculpturi în carne vie finisate brutal
Fără culturi care mint lumea spre un combat mortal
Fără să schimbăm suflete pe scuturi
Și având măcar un viitor nu doar o mie de trecuturi
Care m-au închis,
Pot să trec printr-o viață de coșmar dacă trăiesc o clipă, un vis.
Spune-mi, în loc de suflet ce pun acum?
Am încercat să mă schimb, nu mai am cum
M-am pierdut pe drum și vreau să știu,
Oare-am să mai fiu vreodată cum vroiam să fiu?
Spune-mi, în loc de suflet ce pun acum?
Am încercat să mă schimb, nu mai am cum
M-am pierdut pe drum și vreau să știu,
Oare-am să mai fiu vreodată cum vroiam să fiu?
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de pierdere, deziluzie și căutare de sine. Artistul descrie o lume dură și nedreaptă, unde inocența este pierdută și sufletul este rănit. Refrenul reflectă dorința de a regăsi sinele pierdut și de a umple golul interior.