Privesc pe geam la un cer nou
Căci am murit și m-am născut din nou
Și-o să pierd și-o să cred
Căci asta înseamnă să fii viu
Și-o să regret și-o să mă aprind
Și-o să disper când o să simt că-i prea târziu
Și-o să te mint că încă sunt capabil să iubesc
Că doar am mai căzut și până acum
Că sunt încrezător că o să reușesc să mă întorc la drum
Și încerc să-mi storc sufletul sufocat de fum
Fără să iasă nimic bun
În timp ce te privesc și îți zâmbesc atât de fals de parcă n-aș ști cum
Ia zi, ia zi a câta oară e când te naști acum.
Refren
Slăbiciuni trec săgeți prin mândria mea
Cu toate armele îndreptate spre prostia mea
Încerc să zâmbesc iar să-mi curăț ochii de mania mea
Salvează-mă de nebunia mea
Slăbiciuni trec săgeți prin mândria mea
Cu toate armele îndreptate spre prostia mea
Încerc să zâmbesc iar fii bucuria mea
Trezește-mă din beția mea.
Și m-am născut cu armele astea-n brațe
Le-am aruncat ca să te țin
Ca un cretin fără să mă gândesc măcar puțin
Nu mă feresc când sufletul mi-e sărutat de gloanțe
Ce copil [ce copil, ce copil, ce copil..].
Refren
Sensul versurilor
Piesa descrie o luptă interioară cu slăbiciunile și dependențele, căutând o renaștere și o salvare din propria nebunie. Vorbește despre sacrificiul de sine și despre iluzia de a putea iubi în ciuda căderilor repetate.