Ceea ce trimit eu spre tine acum
Nu sunt cuvinte, sunt bucăți din suflet și minte,
Căci Veritasaga nu se ascultă, se simte
Întinde mâna, și-o să-ți pun în palmă,
Sufletul meu, o furtună calmă
Închisă într-o rază de soare,
Căci vreau să vezi prin ochii mei, a vieții culoare;
Uite-mi inocența, vrei să reții cum moare
Rup tăcerea, sparg pereții cu care,
Îmi împărtășeam secretele
Îți dau ție calitățile, ca să elimini defectele
Oricum vieții nu-i poți opri efectele
Nu poți plăti pe nimeni să simtă regretele
În locul tău, joacă-ți rolul tău,
Fă-ți regulile tale și jocul tău;
Ca să te ajut, îți dau esența mea,
Întunericul și torța mea,
Slăbiciunea și forța mea,
Sper să înveți din ele,
Căci unele întâmplări îngheață simțuri
Și tu, nu trebuie să îngheți cu ele
Lasă sabia jos, n-o să vindeci cu ea o inimă ruptă
S-ar putea să te mire.. dar dragostea nu-i o luptă!
Sensul versurilor
Piesa este o ofrandă emoțională, un transfer de experiență și putere către ascultător. Vorbitorul își împărtășește vulnerabilitățile și forța, încurajând ascultătorul să învețe din ele și să-și trăiască propria viață autentic.