Scriu cu mâna, te-ascult cu sufletul, ce gândesc cu mintea… încerc să redau hip-hop-ului cinstea, dar până când o să mai stau în fața maicului… păcatele plângând, odată și odată tot o să se termine, dar dacă te-am făcut să speri, e bine.
Chiar dacă viața te sperie, bine și-o s-aduni mizerie-n tine, eu o să plec când voi considera că mi-am făcut datoria, dar acum te rog să-mi asculți mărturia: căci o să vă uit la prima atingere fină a unei fete cu ochi de copil și trup de felină care o să mă facă să simt că viața împărțită cu ea e plină și atunci vor prinde mucegai nopțile în care acest copil născut în luna mai a încercat să afle cât de departe e de soare și voi uita de foile mânjite de durerea mea de altădată, atunci când un glas de copil mă va striga pe nume: tata…
Și atunci voi fi gata să simt focul în locul lor, voi ține departe orice față de jocul lor și o să uit de mine și tot ce a fost doar ca să-i fac să simtă că totul are rost… totul are rost…
Știi c-o să vină o vreme când ai să pleci că te-ngrădesc prea multe scheme…
refren:
Prezentul te îndeamnă să-l trăiești, să crezi în semne, ține minte-acum. (ține minte-acum, păzește-ți spatele că faptele sunt răni eterne)…
Știi că o să vină o vreme când ai să vezi că nu mai ai de ce te teme… (refren).
Sensul versurilor
Piesa explorează conflictul interior al unui artist hip-hop care anticipează momentul în care își va întemeia o familie. El își imaginează cum dragostea pentru copilul său îl va schimba, ștergând amintirile dureroase din trecut și oferindu-i un nou sens vieții. Totuși, recunoaște și teama de a abandona trecutul și de a se schimba.