Scratch-uri: [No one can’t beat me].
Jivago:
Asta a fost
V-am spus că atunci când e vorba de fericire țin post
Fără voia mea
De ce vă spun vouă toate astea?
Nu știu, e nevoia mea
Viața mi-a dat crucea s-o port pentru că nu poate s-o ia ea
Și din păcate nu pot dar aș fi vrut să cânt raggae [oiaia..]
Ce dacă sufletul meu ar fi o cameră
Voi ați trecut deja ușa și cred că v-am arătat destul de clar tușa.
Praetor:
Acestea-s ultimele versuri, ultimele strigăte, ultimele măsuri
Ultimul răget al unei perioade deja îngropate
Rele și bune au fost multe, au fost toate cu un scop
Acum pot spune stop fără să plâng, fără să strâng a nu știu a câta oară pumnul
Și să lovesc,
Prin muzica asta am învățat să simt, să trăiesc
Să exprim, să nu suprim dreptul la liberă exprimare
Să nu mă las călcat în picioare
Iar despre albumul VeritaS o să se spună multe
Dar sunt fericit atâta timp cât cineva o să asculte
Și acum nu mai știu să ezit și plec dintre voi
Vă las cerul încărcat cu multele ploi
Care mi-au dat viața la foi în momentele de inspirație
Iar albumul ăsta-i răsplata
Am spus tot [ha] și gata [și gata..].
Jivago:
E o mare diferență între a simți și a nu simți
Între a nu avea curaj să spui adevărul și a minți
Pentru că așa e mai bine
Poate că arcașii au tras de mult
Dar eu încă nu văd săgețile care vin spre mine
Sau poate că încerc atât de mult să le văd încât
Doar îmi imaginez că sunt acolo
Nu mă interesează deloc ce-i dincolo
Am destule dificultăți în a înțelege ce-i aici
Căci pe drumul ăsta nu-i nimeni care să-ți zică
„Vă rog, vă rog circulați pe aici! „
Și d-asta n-o să știu niciodată cât să-mi permit să simt
Cum să fac să-mi trimit căldura spre ceilalți fără să fiu trântit
Cum să caut dar să dau senzația că vreau să evit
Cât să mă las corupt și cât să lipesc la loc din tot ce-am rupt
E prea mult fum așa că am scris că nu văd și am scos un album.
Scratch-uri: [No one can’t beat me].
E bolnav. Trebuie să-l ajuți. Are nevoie de tine, înțelegi?
Știu că m-ai înțeles.
Acum mă duc, sunt obosit și eu.
Ai grijă de el.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o introspecție profundă asupra vieții, dificultăților și a rolului muzicii ca formă de exprimare și catharsis. Artiștii își împărtășesc vulnerabilitățile și luptele interioare, marcând un punct de final și un nou început.