Refren: (x2)
N-am putut să-ți urmez pașii
Tu ai decis să mă lași
Fără să vreau s-a terminat
Și mă doare căci nu știu
Cine a fost vinovat.
Ad Litteram:
Cuvintele ei aveau încărcătură de iubire
Privirile ei nu le pot trece-n amintire
Ochii ei ce bănuiam că mint (ha ha ha)
Și acum încă îi mai simt, zâmbetele-i duioase
Nu știu de ce le vedeam primejdioase
Iar constatările mele de acum
Nu vreau să lase impresia c-ar fi izbucniri răutăcioase
Poate că nu slujeam numai binele
Poate că știam că vom rămâne cu suspinele
Poate că n-am crezut niciodată vorbele tale
Dar nu consideram că mi-ai ieșit întâmplător în cale
Viața avea să mă învețe să nu mă las vrăjit de-a ei frumusețe
Știind că astfel voi ieși în pierdere
Și acesta era lucrul care mă făcea să nu am încredere
Tu priveai lumea cu niște ochi verzi
Care parcă-mi spuneau: „Tot tu ai să pierzi”
Nu te-am crezut, m-am temut, eu am greșit
Acum durerea o resimt înzecit.
Refren:
Timpul ne va mătura odată cu el (spuneai)
Tot timpul a făcut ca totul să se petreacă astfel
Poate că nu acum e momentul
Să-ți analizez și să-ți rezolv comportamentul
Atunci (atunci) simțeam că acorzi altora prea mult loc
În mica ta inimă de foc
Și credeam că eu n-o să mai încap de loc
Credeam că te cuibărești în brațele mele
Doar în ceasuri rele
Înțelegeam totul pe jumătate
Lucrurile-mi păreau altfel decât erau în realitate
Acum îți dau dreptate
Privirea ta chiar oglindea sinceritate
Și parcă nu mă mai suport
Numai eu știu de adorația pe care încă ți-o mai port
Și simt o mai mare atracție sufletească
Atât de misterioasă e mintea și inima omenească.
Say what. (x4)
Refren (x3)
Nu n-am putut nu n-am putut să-ți urmez (x3) pașii..
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și durerea după o despărțire, analizând retrospectiv relația și propriile greșeli. Naratorul recunoaște că nu a putut urma cursul relației și acum resimte pierderea și incertitudinea cu privire la motivele despărțirii.