Dacă pleci, să pleci ca ploaia
Să lași cerul însorit
Ca un vânt să stingi văpaia
Dorului ce ne-a încălzit.
Dacă pleci, să pleci ca roua
Care iarba a spălat
Să dispari cu prima rază
Să-mi lași sufletul curat.
Și mă arunci spre nori
Spre stea, spre luna plină
Și mă aduni din ploi
Să redevin lumină.
Și voi veni, larg râzând
Ca razele de soare
Să șterg de pe pământ
Tot ce e greu și doare.
Dacă pleci, să pleci în taină
Inimii să nu-i mai spui
Că s-a stins iubirea noastră
Că a existat și nu-i.
Dacă pleci, ai grijă mare
Strânge tot, nu te grăbi
Nu lăsa speranțe goale
Care mă vor chinui.
Și mă arunci spre nori
Spre stea, spre luna plină
Și mă aduni din ploi
Să redevin lumină
Și voi veni, larg râzând
Ca razele de soare
Să șterg de pe pământ
Tot ce e greu și doare.
Și mă arunci spre nori
Spre stea, spre luna plină
Și mă aduni din ploi
Să redevin lumină
Și voi veni, larg râzând
Ca razele de soare
Să șterg de pe pământ
Tot ce e greu și doare
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri iminente, exprimând dorința ca plecarea să fie blândă și să nu lase răni adânci. În ciuda tristeții, există o speranță de renaștere și de a depăși suferința.