Refren – Diana Costea:
Privește spre cer! Ce nuanță de albastru
Te lasă fără grai, îți blochează glasul
Nu e perfect? Doar uită-te spre cer
Ține-ți capul sus! Privește spre el!
Strofa I – VaSs:
Totul e perfect, e colorat, e plin de nuanțe
Indiferent de circumstanțe există discrepanțe.
Toți visăm la lux, vile, mașini și multe vacanțe
Uitând că toate trebuie puse-n balanțe.
Ignorăm tot ce-i în jur, vedem numai chitanțe
Multe ambulanțe ce transportă tineri cu substanțe.
Toate dăunează, suntem atenți doar la finanțe
„Noi nu legalizăm că sunt prea multe recalcitranțe!”.
Vedem doar partea rea, mult prea multe aroganțe
Primim multe ordonanțe uitând de romanțe.
Aruncăm prea multe gloanțe, nu mai avem siguranțe
Se fac prea multe alianțe nelăsându-ne speranțe.
Refren – Diana Costea:
Privește spre cer! Ce nuanță de albastru
Te lasă fără grai, îți blochează glasul
Nu e perfect? Doar uită-te spre cer
Ține-ți capul sus! Privește spre el!
Strofa II – VaSs:
Sunt frustrat că observ multe prestanțe
Care mă fac să plâng și să șoptesc: „Condoleanțe!”.
Atâta frumusețe-n jur, prea puține performanțe
Prea multe blocuri gri, prea puține transhumanțe.
Atâtea culori care-mi provoacă intemperanțe
În fiecare zi mă umplu non-stop de creanțe.
Și nu sunt genul să rămân cu restanțe
Atâta timp cât oriunde mă duc găsesc rezonanțe.
Tendințe care ne fac să pierdem din cunoștințe
Dragostea se dă mai rar și doar câteva secvențe.
Brusc ea face parte din gama de umilințe
Prea multe violențe pe TV devenite științe!.
Refren – Diana Costea:
Privește spre cer! Ce nuanță de albastru
Te lasă fără grai, îți blochează glasul
Nu e perfect? Doar uită-te spre cer
Ține-ți capul sus! Privește spre el!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra problemelor societății moderne, cum ar fi materialismul și violența, dar oferă și un mesaj de speranță, îndemnând la contemplarea frumuseții din jur și la menținerea unei perspective pozitive. Versurile contrastează aspectele negative cu potențialul de frumusețe și echilibru.