Unii sfâșie altora
brațul, piciorul, nu contează ce.
Și cu el între dinți
o-ntind cât mai repede cu putință
să-l îngroape aiurea.
Ceilalți se risipesc în cele patru colțuri.
Caută. Adulmecă. Caută. Adulmecă.
Răscolesc tot pământul.
Și dacă au norocul să-și descopere brațul
sau piciorul, sau nu contează ce,
e rândul lor să muște.
Jocul continuă cu vioiciune,
atâta timp cât mai există brațe,
atâta timp cât mai există picioare,
atâta timp cât mai există, nu contează ce.
Sensul versurilor
Piesa descrie o competiție brutală și dezumanizantă, unde indivizii se atacă reciproc pentru a supraviețui. Jocul continuă atâta timp cât există resurse sau oportunități, sugerând o critică a naturii umane și a societății.