Și iar vede iasomie
M-a trimis maica la vie,
M-a trimis maica la vie
Să iau struguri și-o gutuie,
Ocolii grădina toată.
Și gutuia nu fu coaptă
Ocolii aracii toți
Strugurii nu fură copți.
Lăsai coșul pe sub viță
Și-apucai pe-o potecuță,
Apucai pe-o potecuță
Pe unde treci tu, neicuță
Semănată cu trifoi
Umblată doar de noi doi,
Semănată cu trifoi.
Umblată doar de noi doi.
Mă îmbrăcai, neicuță-n ie
Așa cum îți place ție
Îmi luai zăvelca cu flori
Să mă iubești până mori
În păr pusei busuioc
Știu că mi-aduce noroc,
În păr pusei busuioc.
Știu că mi-aduce noroc.
Dete-i să mă-ntorc acasă
Da inima nu mă lasă
Mă gândii ce mă gândii
Să fac voia inimii,
După dragoste tânjește
Ca floarea se ofilește,
De m-o certa măicuța
Tot îl iubesc pe neica,
După dragoste tânjește.
Ca floarea se ofilește,
De m-o certa măicuța.
Tot îl iubesc pe neica.
Sensul versurilor
O tânără este trimisă de mama sa la vie, dar gândul îi stă la iubitul ei. Ea alege să urmeze chemarea inimii, sfidând eventualele reproșuri materne, deoarece dragostea este esențială pentru fericirea ei.