Foaie verde, bob areu,
Ce n-a lăsat Dumnezeu
Ce iubesc să fie-al meu
Și să mor când oi vrea eu,
Nimănui n-o părea rău.
Iubitul ce l-am iubit,
Mai bine să fi dormit,
Din iubitul meu cel mult
Ajunsei să mă-mprumut
La cine nu m-am gândit.
Că l-am dat cu împrumut
Și-acum cu ochii mă uit,
Eu l-am dat cu banița
Și-acu-l iau cu strachina,
Nu vrea nimeni să mi-l dea,
L-aș lua și cu lingura.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul și dezamăgirea unei persoane care a pierdut iubirea și a ajuns să se împrumute pentru a o menține, dar fără succes. Acum se confruntă cu refuzul de a i se înapoia ceea ce a oferit, intensificând sentimentul de pierdere și disperare.