1. Ce dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toți cocorii înapoi
În noi e loc numai de iarnă
Vom îngheța sub ultim ger
Orbecăind pe copci de gheață
Ca un stingher spre alt stingher.
R: Primăvară care-ai fost
Nu veni, n-ai nici un rost
Poți să pleci, suntem reci
Iarna ne-i pe veci.
2. Și vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Și cuiburi au murit la streșini
Și lângă mine nu ești tu
Schimbări mai grave decât moartea
Au fost și sunt și vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Și vin nebuni să facă schi.
3. Și ninge până la prășele
Ninsoarea-mi intră-n trupul tot
E-un dans de oameni de zăpadă
Ce-mbrățișarea n-o mai pot
În noi e iarna pe vecie
Doi foști nefericiți amanți
Ia-ți înflorirea primăvară
Și toți cocorii emigranți
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie profundă și respingere a primăverii, simbol al renașterii și speranței. Naratorul se simte blocat într-o iarnă interioară, marcat de pierdere și suferință, incapabil să accepte schimbarea și bucuria.