Vasile Pustiu – Colinda Crăciunului

Noi umblăm să colindăm.
Oi da Leru-i Ler.
Pe Hristos să-L lăudăm.
S-om umbla din casă-n casă.
Oi da Leru-i Ler.
Doar la cei care ne lasă.
Că la toți le-om spune iară.
Oi da Leru-i Ler.
Ce odată se-ntâmplară.
Colo-n țara evreiască.
Oi da Leru-i Ler.
Maria-apucă să nască.
În sălașul vitelor.
Oi da Leru-i Ler.
Jos în ieslea boilor.
Pruncul Sfânt ce-l născură.
Oi da Leru-i Ler.
Făr’ olicică de căldură.
Da-i Feciorul Cerului.
Oi da Leru-i Ler.
Și Domnul Pământului.
Asta seară toți să cânte.
Oi da Leru-i Ler.
Lui Hristos și Maicii Sfinte.
Care bine o voitu.
Oi da Leru-i Ler.
Și pe noi ne-a mântuitu.
Să fii gazdă sănătoasă.
Oi da Leru-i Ler.
Ne-om duce la altă casă.
Dumnezeu să-l primească.

Sensul versurilor

Colinda relatează nașterea lui Hristos în iesle, într-un cadru umil, și urează gazdelor sănătate și prosperitate. Este un cântec tradițional de Crăciun care celebrează evenimentul religios și aduce binecuvântări.

Lasă un comentariu